Elizabeth – epoca de aur.
Regizorul Shekhar Kapur pune pentru a doua oara in imagine personajul istoric Elizabeth, regina protestanta a Marii Britanii. “Elizabeth – Epoca de aur” are in distributie nume mari ale cinematografiei : Cate Blanchett, Geoffrey Rush, Clive Owen. A luat Oscar pentru cele mai bune costume, realizate de Alexandra Byrne, premiul Sant Jordi pentru cea mai buna actrita straina, Sattelite award pentru directie artistica si design de productie. A primit inca 12 nominalizari la festivaluri internationale. Si cu toate acestea…
Primul film despre Elizabeth al lui Shekhar Kapur a fost intitulat, “Elizabeth – regina fecioara” si a fost realizat in anul 1998. Kapur nu considera “Elizabeth – epoca de aur” drept o urmare a acestuia. In “Epoca de aur”, regizorul urmareste doua linii – Elizabeth – personajul feciorelnic care s-a casatorit cu Anglia (in primul “Elizabeth”) si viata personala a acestuia, si “Epoca de aur” – relatiile diplomatice intre Anglia, Spania si Franta la acea vreme, inclusiv epoca de prosperitate care a urmat infrangerii Armadei spaniole de catre englezi.
Stilul hollywoodian de tratare a prim-planurilor ma face sa amintesc de Star Sistem. Toate prim-planurile sunt “frumoase”, bombastice, compuse si luminate “ca la carte”. Se gasesc artificii pentru sublinierea trasaturilor. Lumina contraplonjata folosita indeosebi la Cate Blanchett da o nota de stranietate si de “divin”. Pot intelege acest lucru, regizorul este fascinat de regina-fecioara care si-a dedicat viata Angliei. Elizabeth a fost reprezentata ca fiind divina, in
interpretari romantioase, inca din 1600.
Facand o analogie, cred ca, asemeni reprezentarilor idilice, care aveau prea putine legaturi cu realitatea, si Shekhar Kapur a realizat un film care fura ochii prin frumusetea imaginii si costumelor, insa reprezinta o varianta prea cosmetizata a subiectului, o trecere in revista prea fugara a celor doua teme principale (amandoua ar fi meritat, separat, cate un film), o abordare foarte apropiata conceptului de “soap opera”.
Spre deosebire de “Elizabeth”, care era mai ancorat in realitate, macar din punct de vedere al imaginii daca nu al faptelor istorice, “Elizabeth – the golden age” este o reprezentare total exagerata a subiectului. Imagini bombastice, de basm insotesc pe tot parcursul filmului, firul narativ. Nu stiu exact daca am explicat acest lucru, dar filmul este mult prea frumos. Este aceeasi senzatie pe care am avut-o vazand “Fratii Grimm”, al lui Terry Gilliam. Am avut o dezamagire totala. Imaginea era extrem de decupata, foarte “frumoasa”, cadre foarte bine compuse si cautate, parand aproape artificiale prin frumusetea lor. Comparandu-l cu Brazil, care este un film excelent cap-coada, pot spune ca “Fratii Grimm” este un film frumos prin imagine.
Probabil acelasi lucru I s-a intamplat si lui Shekhar Kapur; a deviat de la intentia initiala de a o diviniza pe Elizabeth si a sfarsit prin a “diviniza” prin estetica imaginii mai mult de jumatate din film. Filmul exceleaza prin estetica, in vreme ce Cate Blanchett a fost condusa confuz si banal.
Am observat mai multe stiluri de imagine in “Elizabeth...”. Nu a existat o directie coerenta iar asta o spun dand si urmatoarele exemple.
- Cand suita regala merge spre camera, imaginea este complet difuza, picturala, ca urmare a folosirii unui filtru de difuzie sau poate a unui textil pus peste obiectiv. Nu am inteles de ce acel cadru a fost tratat asa, fiind singurul cadru din tot filmul care sufera acest tratament. Din nou, nu inseamna ca este un cadru urat. Dimpotriva, el are un efect estetic cert, insa nu isi are locul in acest film.
- Alta neconcordanta are loc in secventa luptei maritime. Un cal sare peste bord si il vedem pe urma, filmat in contraplonge, un mare balon care inoata ajutandu-se de patru copite mici. Am fost intotdeauna fidela ideii urmatoare: caii sunt animale frumoase care doar din foarte putine unghiuri pot parea dizgratioase. Acest lucru a reusit pe deplin in Elizabeth – The golden age. A fost socant acest unghi pentru ca pana atunci toate cadrele au fost de un anumit tip estetic. Acest cadru “realist” poate ar fi “dat bine” in alt context, in alt film.
- Filip al Spaniei afla de pierderea Armadei si este in culmea disperarii. S-a apelat la un time lapse, cu montaj alert, in care el seamana cu un personaj care ar fi putut sa apara cu mare succes in Pi. Inca o data, de ce acest moment? In contextul intregului film (iar aici sper sa nu supar pe nimeni), este absolut hilar.
Un alt moment nereusit este, si din punct de vedere imagistic, cat s
i regizoral, discursul reginei in fata ostenilor. Camera este pusa intr-un unghi contraplonjat, pentru a prinde in cadru cat mai putin pamant si a vedea numai “primul” rand de soldati. Din pacate, se poate observa foarte usor ca “primul” rand de soldati este si ultimul. Printre ei, oricat de inghesuiti ar sta, in spatiile goale, se vede foarte clar si luminos, cerul.
Probabil ca daca ar fi sa caracterizez in putine cuvinte filmul “Elizabeth, the golden age”, as face-o in felul urmator:
Un film hollywoodian in cel mai rau sens, pueril, dar de bune intentii.
interpretari romantioase, inca din 1600.
i regizoral, discursul reginei in fata ostenilor. Camera este pusa intr-un unghi contraplonjat, pentru a prinde in cadru cat mai putin pamant si a vedea numai “primul” rand de soldati. Din pacate, se poate observa foarte usor ca “primul” rand de soldati este si ultimul. Printre ei, oricat de inghesuiti ar sta, in spatiile goale, se vede foarte clar si luminos, cerul.
